The Tower

Ochii imi sunt larg deschisi – poate din cauza celor cateva sute de ml de vodka din sangele meu. In seara asta vad imaginea de ansamblu.

I guess The Tower has begun to come crumbling down on me, but I will make the most of it.

Secolul in care rotitele din creier nu au timp sa rugineasca

Cand eram mic imi doream sa ajung mare cat mai rapid, deoarece in mintea mea credeam ca atunci nu voi face altceva decat sa ma duc la servici, sa vin apoi acasa sa ma relaxez, sa ma uit la televizor cat vreau etc. Ideea de baza era ca atunci cand voi fi mare nu va mai trebui sa invat. Nu va mai fi nici un prof sau mama care sa ma bata la cap sa citesc, sa studiez, sa scriu compuneri si sa fac teme.

Pe masura ce timpul a trecut am realizat ca lucrurile nu stau chiar asa si daca vrei sa ajungi undeva in viata trebuie sa te inhami la un studiu asiduu pentru tot restul vietii tale. A invata nu este un proces care se intinde doar pe primele 2-3 decenii din viata. Astazi, s-a ajuns la nivelul la care lipsa obiceiului de a invata te poate costa pana si painea de azi.

Ne aflam in secolul in care rotitele din capul nostru nu au cand sa rugineasca. Daca s-au oprit esti terminat: altcineva iti ia locul, iei o decizie in nestiinta de cauza si multe alte scenarii care nu au nici un deznodamant fericit pentru tine.

Wake up… invata.

Porto

Am fost si in Porto-galia. Pentru cateva sute bune de euro m-am ales cu o mare dezamagire, nimic din ceea ce ma asteptam si am aflat cateva chestii pe care nu le stiam – dar care, sincer sa fiu, nu valorau banii pe care i-am dat.

De ce dezamagire?
In primul rand, orasul ala arata fix cum ti-ai imagina un oras din America latina: case albe, cu acoperis de sindrila, ingramadite una intr-alta, dispuse pe dealuri, in terase si fara a urma nici ceea ce noi numim un plan urbanistic. Este un oras interesant, cu foarte mult potential daca din trei in trei case nu ai gasi una care seamana cu Hotel Cismigiu – geamuri sparte, in paragina, neingrijita – si micile “surprize” lasate de omologii patrupedelor(uneori bipezilor) din Bucuresti.

Ce ma asteptam si ce am primit?
Sa stau la plaja toata ziua, sa fac baie in ocean, sa ma relaxez. Vesti proaste: se pare ca oceanul este mult mai rece ca marea noastra – lejer cu vreo 5 – 10 grade mai rece, mai mult, oceanul asta e cam nebunatic el, asa, si s-a gandit ca in singura zi cand am fost la plaja sa bage niste valuri de sa imi inece orice vis de a inota vreodata in el. Deci, nici ocean, plaja si relaxare nu am pupat.

Cum faza cu marea si plaja nu mi-a iesit, tot ce mi-a mai ramas a fost sa vizitez orasul. Am ajuns si prin cateva vinoteci(vreo doua) unde am aflat ca cica vinul de Porto are aproximativ 20% volum alcoolic si numai vinul produs din strugurii din regiunea Douro poate fi numit vin de Porto(e varianta portugheza a povestii frantuzesti cu sampania, pardon “vinul spumant”). Mai mult, se pare ca butoaiele in care se produce Tawny sau Ruby Port, dupa 50 de ani de intrebuintare, ajung sa fie folosite in procesul de maturare al whiskyului. Normal acest proces se face in butoaie folosite inainte pentru obtinerea sherryului si cum butoaiele de Porto sunt destul de scumpe, numai adevaratele firme producatoare de whisky isi permit luxul de a intrebuinta butoaie de Porto. Beneficiul acestora este ca ofera whiskyului o culoare mai aramie, un chilimbar inchis, un miros mai parfumat si un gust mult mai bogat,

Per total, a fost o experienta noua si oricum, nu conteaza neaparat unde esti, ci mai degraba cu cine esti.

Back in the Netherlands

I’m back.

Am aterizat pe Schipol dupa 3 ore de zbor, ocupate aproape in totalitate cu lectura “Fundatiei” lui Asimov. Vreme cainoasa, mai bine zis raioasa, nori care te apasa atat fizic cat si sufleteste – amuzant cum desi tara asta este situata sub nivelul marii, am impresia constanta ca aici norii parca sunt mai aproape de pamant, poate ca sa fie siguri ca atunci cand incep sa-si verse “incarcatura” sa fie siguri ca te prind.

Intr-un final ne-am mutat in noul apartament. Dupa cateva curse intre Kriekenpitplein(fosta adresa) si Lange Nieuwstraat(noua), un drum pana la Ikea si multe dureri de cap pot in sfarsit sa zic ca am terminat de mutat.

Acum stau linistit pe canapeaua mare, alba din noul apartament, ascult Moby si ma uit la Ioana cum citeste ceea ce scriu. It is annoying.

Azi nu

E urat afara: nici soare, nici ploaie. E o stare idioata in care astepti sa inceapa sa toarne – mai devreme sau mai tarziu tot vine. M-am intors din Ekko aseara la 5, trezit la 10, frecat menta vreo ora si acum ar trebui sa ma duc sa imi iau cerealele, sa ma cocot pe canapea si sa incep sa ma indop.
Ieri nu am facut nimic, azi cine stie… cheful nu e de partea mea. Stiu ca ar trebui sa citesc niste articole dar cine plm are chef de ele?
Deschid facebookul ca sa vad cand e petrecerea lui Antonis – Cambridgelaan 205, camera 1, ora 18:00. Asa ca diseara souvlaki is on the menu. Vineri barbeque la facultate cu toti profii si studentii de la MBI. Sambata viitoare mergem cu vaporul prin Utrecht sa il sarbatorim pe Ricardo and time is passing by.
Bebe, inca cinci saptamani.

Olanda vs. Danemarca

Azi am vazut cu ochii mei cat de innebuniti dupa fotbal poti sa fie olandezii. La ora 13:30 eram la intrarea in Tivoli – un club din centrul Utrechtului. Am platit taxa de intrare de 2 euro si mi-am facut drum in sala amenajata special pentru vizionarea meciului. Toata lumea statea in picioare, inghesuita in ceea ce noaptea este o discoteca, un spatiu fara geamuri, intuneric bezna, lumini doar de la bar si de pe ecranul unde era proiectat “the game”.
Toata lumea imbracata, vopsita, purtand macar ceva portocaliu. Toti erau acolo sa sustina echipa. Era o atmosfera de stadion … civilizat. Nu am stat decat prima repriza – 45 de minute de stat in picioare sa vad un meci mi-au fost de ajuns. In drum spre casa, surpriza: toate magazinele inchise, chiar si unele supermarketuri – lumea era acasa/in club/pe strada se uita la meci.
Intr-un final Olanda a castigat si petrecerea a inceput: gratare, bere si muzica peste tot, mail ales in campus, chiar sub geamul meu.

Toate astea m-au facut sa ma intreb: cum ar fi sa castige Olanda cupa mondiala la fotbal si eu sa fiu aici cand se intampla asta? That will be one hell of a party.

Mushrooms

Acum vreo luna mi-au venit doi prieteni din Romania in vizita. Am fost cu ei in Amsterdam si inevitabil am intrat intr-un smart shop de unde am cumparat truffles – singurele ciuperci halucinogene legale. Doza indicata este de 10 grame/persoana iar preturile sunt in jur de: 15 Euro pentru cutia de 10 de grame si 25 Euro pentru cutia de 20 de grame. Do the math…

Instructiuni de folosire + other safety advice:

1. Nu ai voie sa mananci nimic cu 2 ore inainte de a lua ciupercile, altfel efectul nu e la fel de puternic.
2. Mananca initial 5 grame si dupa 30 min – 45 de min mananca restul – nu uita: doza maxima indicata e de 10 grame.
3. In cazul in care lucrurile o iau razna mananca cat mai mult zahar si ia doze de vitamina C.
4. Nu lua ciuperci decat cand esti cu persoane langa care te simti bine si treaz – cel mai important.

Ok… hai sa va spun cum a fost. A fost incredibil. Nici nu simti cand te ia. Intri intr-o stare de euforie in care razi ca prostul. Ajungi in situatia in care te uiti ca nebunul pe pereti si te minunezi de ce vezi. Am in camera o draperie gri. Needless to say, ca toti trei am ajuns sa ne uitam la ea si sa avem impresia ca se misca – geamul era deschis )) – si ca fiecare miscare ii modifica culoarea: gri, verde, mov, albastru, magenta etc. Am facut nebunia sa inchid lumina: brusc am avut senzatia ca intunericul e luminat de tot felul de modele de patratele, romburi si cerculete (cum vezi pe cravate) de diferite dimensiuni si culori. Cu chiu cu vai am ajuns si la etaj unde am inceput sa ne uitam ca boii la podea. Am avut un moment in care aveam impresia ca simt culori si am inceput sa cotrobai prin dulapul meu de haine in cautare de noi si noi “senzatii”.
La final am “coborat” incet, am mancat ceva si am adormit.

Ok astea sunt lucrurile care mi-au placut la truffles. Ce nu mi-a placut?
Faptul ca te duce atat de sus incat TOTUL e ok. Te rupe de realitate. Cand te trezesti te sperii cat de “high” ai putut sa fi. Iti anuleaza orice dorinta si pasiune, orice ambitie. Nu esti motivat sa faci nimic, nu mai vrei sa evoluezi, nu mai esti motivat, tot ce vrei este sa stai in starea aia. Pentru mine asta este prea mult. Efectele astea sunt inacceptabile.

So, am facut-o si pe asta. Este o experienta interesanta care ar trebui repetata maxim o data pe an or less.

Take care and have fun,

Dutchflyer

Arta condusului in Olanda

In week-endul in care am fost in Eindhoven, pentru carnaval, am avut placerea sa conduc masina lui Mircea – fost coleg de facultate, care in prezent studiaza la Twente University. Cat timp Mircea si Laura, prietena lui, au stat in vizita la mine (2 nopti) peste tot pe unde am mers cu masina, adica chiar si pana la coltul strazii – ca romanii, eu am fost the designated driver.

Acum, lectia 1: condusul in oras
In Olanda nu vrei sa conduci in oras. De ce? Pentru ca pe langa strazile inguste si soferii mult prea calmi pentru sangele latin din venele noastre, mai ai de a face si cu stopurile interminabile. Verdele la un stop nu tine mai mult de 20 de secunde – in medie, si nu mergi nici 30 de metri si mai dai peste un “rosu”. Nimeni nu pare sa se grabeasca, si daca esti obisnuit cu traficul din Bucuresti, aceasta ordine si disciplina te va face sa innebunesti in mai putin de o saptamana. GARANTAT. O sa ti se faca dor sa auzi un claxon, o injuratura, sa vezi pe unu cum iti taie fata etc. Asta nu e condus… dupa standardele bucurestene.

Lectia 2: condusul in afara orasului
Nu o sa ma obosesc sa va spun ca astia au drumuri. Peste tot in afara orasului mergi pe autostrazi. Tara este intesata de ele si baietii inca mai construiesc. Fiecare particica de autostrada din apropierea oraselor este incadrata de ziduri sau panouri de 3-4 m inaltime, pentru ca poluarea fonica sa nu deranjeze localnicii. Drumurile sunt drepte, line, ca in palma …
Condusul efectiv pe aceste dovezi de civilizatie este o placere. Singura oglinda in care trebuie sa te uiti cand conduci este cea stanga. Rareori te uiti in cea dreapta. Motivul? Pentru ca oamenii depasesc DOAR pe partea stanga. Nu o sa vezi unu sa mearga mai repede ca tine pe banda din dreapta, ce sa mai zic sa te depaseasca. Exemplu: mergeam pe o autostrada cu trei benzi. Eu eram pe cea din mijloc. Din spate, pe banda intai, venea cu ceva viteza o masinuta. Omul in loc sa isi vada de drum pe banda intai si sa ma intreaca, pune semnal stanga, trece pe banda doi, pe urma pe banda trei, ma depaseste si se intoarce pe banda intai. Am ramas perplex. Vorbind mai tarziu cu prietenii mei olandezi despre acest incident am aflat ca atunci cand drumul e liber si nu e nici o masina, mergi pe banda intai, chiar daca ai 200 km/h, pentru ca ala care are 220 sa aiba pe unde sa te depaseasca. Daca esti pe banda trei, poti sa fi sigur ca masina din spate care vine cu o viteza mai mare ca a ta, nu te va claxona, nu iti va baga flashuri sau nu iti va face alte “romanisme”.

Anyway, toata experienta asta mi-a deschis apetitul pentru un experiment: daca merg pe autostrada, toate benzile libere, doar eu pe drum, si merg pe banda a treia, ce o sa fac olandezul care va merge pe banda intai cu viteza mai mare ca mine? Ma va intrece sau se va baga in fundul meu asteptand sa ma dau la o parte ca el sa ma depaseasca?

Carnaval

Au trecut 3 saptamani in cap de cand nu am mai scris. Sunt putin cam suparat pe mine pentru asta. Multe s-au intamplat in timpul asta, dar sa incepem cu inceputul.

Carnavalul din Olanda

In fiecare al doilea week-end din februarie in partea de sud a Olandei se sarbatoreste carnavalul. Ce este carnavalul? O petrecere de 4 zile, care incepe sambata dimineata si se termina marti noapte/miercuri de dimineata. In tot acest timp oamenii se costumeaza, ies pe strada, beau bere, danseaza si asculta muzica de fanfara. Este incredibil. Parca esti la un festival mascat al berii. Tot sudul Olandei este intr-o atmosfera de vacanta – inclusiv luni si marti. Costumele sunt minunate, oamenii sunt intr-o dispozitie de petrecere si toti se distreaza. Cu mult peste orice eveniment asemanator la care am participat pana acum la noi in tara.
Daca ajungeti in Olanda in perioada carnavalului duceti-va fie in Eindhoven, in Breda sau in Maastricht, basically orice oras din sud. Have fun si nu uitati sa va costumati cat mai ingenios.

Va las cateva poze pentru inspiratie.

Hitler vs. iPad

Adevarul despre iPad.